Pelerin prin istorie ... a poprului român și istoria personală

Motto: "Devii practicant budist când te hotărăști să intri în Adăpostul celor Trei Giuvaere și când generezi BODICHITA, cunoscută drept compasiune, mintea altruistă, sau inima noastră bună."

                                                                       DALAI LAMA- Cartea  deșteptării

                                                                              

             Pelerinajul din 9 octombrie 2021 a fost mult mai emoționant decât celelalte, din mai multe  motive. La fiecare pelerinaj o bună parte din bucuria mea sunt prezentările ghidului nostru, doamna doctor Mariana Geantă, o cititoare împătimită care iubește istoria și ortodoxia, este foarte impresionant că, pe lângă cât de mult te obligă practicarea medicinei să citești și să înveți permanent,

 

mai are timp, deschidere și plăcere să citească atât de multă istorie și cărți teologice. Îmi place foarte mult cum prezintă istoria locurilor prin care mergem si îmi dau seama că pentru aceste prezentări  nu doar că citește foarte mult dar citește cărți de istorie noi, punctul de vedere al mai multor istorici, se străduiește foarte mult să fie cât mai aproape de adevăr. Incursiunile în istorie ale doamnei doctor îmi plac foarte mult , dar, totodată îmi provoacă adevărate furtuni emoționale, îmi amintește de lecțiile de  istorie ale mamei.

           Dacă istoria a fost întotdeauna o parte din sufletul meu, din spiritualitatea mea, prin profesia mamei mele, ortodoxia  a fost și ea o parte din sufletul și spiritualitatea mea prin bunicul care m-a crescut care a fost epitrop, prin cei doi frați ai bunicului preoți ortodocși și prin preoții de la Pâncota și Iermata care au fost prietenii casei atât în casa bunicilor mei cât și în cea a părinților mei. Toate acestea fac ca pelerinajele noastre să fie întotdeana o mare bucurie pentru mintea, sufletul, credința mea, mă încearcă întotdeauna multă emoție în aceste pelerinaje.

           În pelerinajul acesta furtuna de emoții a fost mai mare decât în alte dăți pentru că traseul Arad- Vârfuri are localități ce aproape fiecare  dintre ele înseamnă foarte mult pentru mine. Am trecut prin Pâncota unde am locuit până la 30 de ani, prin Seleuș și la un kilometru de Iermata satul bunicilor mei, Ineu orașul în care am absolvit liceul. Mi-am amintit de prima mea vizită la Gurahonț, împreună cu tata, cu trenul, aveam vreo șase ani, nu cred că eram la școală atunci, nu îmi amintesc de ce ne-am dus atunci acolo, știu că era iarnă, în ianuarie, înainte de ziua de naștere a mamei, țin minte asta pentru că i-am cumpărat  un cățeluș de porțelan de la un magazin din Gurahonț, cățelul acela a ajuns cu noi și în actuala locuință în Arad. În cursul  acelei vizite am vizitat-o la serviciu și în locuinșa de serviciupe verișoara tatei medic Nicoleta Gornic căsătorită ( ulterior acestei vizite) Herman, primul ei loc de muncă înainte de începerea rezidențiatului a fost medic CFR la Gurahonț, nu mai rețin cât timp a lucrat acolo.

            Traseul nostru de ieri mi-a amintit oameni trecuți la veșnicie dar și care încă trăiesc fie pentru că sunt originari din câte o localitate traversată de noi sau au muncit  o vreme în alta. Gările de pe linia Bradului îmi amintesc poveștile tatălui meu care a lucrat destul de mulți ani în foarte multe dintre ele. Mi-am amintit de colegul meu asistent medical Ghiță Negrea pentru că el venea din Gârda de Sus, de Olimpia pentru că ea vine de la Brad. Mi-am amintit de familia de prieteni ai unchiului meu, Lelu de la Iermata, de nea Matei și tanti Valeria de la Avram Iancu, de săptămâne petrecută într-o varăla ei și de petrecerea câmpenească de la Tăcășele prin anii 1975-1976, de un Revelion petrecut în casa lor.